vineri, 13 noiembrie 2015

"Nu suntem numere..."



      
      Ba da. Suntem numere de când am ucis visul. Suntem numere de când am uitat să muncim pentru el, pentru vis. Eu sunt ŞASE. Asta ca să pot demonstra în continuare condiţia mea duală. Când mă sucesc devin NOUĂ. Păcat că nu pot deveni NOU. Vrem schimbare, dar fără să nu ne afecteze. Vrem să zburăm, dar să nu ne crească aripi. Cu aripi la purtător am fi ciudaţi şi s-ar holba unii la noi. Dar ăia care s-ar holba ar fi din ăia fără aripi... deci...

      Suntem numere. Suntem înşiruiri de cifre. "Nu ne lăsăm mituiţi cu doua demisii!" Dar cu trei? Cu treizecişitrei? Cu treisutetreizecişitrei? Nu ne lăsăm mituiţi cu demisii ci ne lăsăm prostiţi cu promisiuni. Oamenii cumsecade stau deoparte în timp ce lichele sau "negustorii cinstiţi" dau din coate. Într-o vreme aş fi zis ca e în regulă datul din coate. E ca un antrenament pentru zbor. Acum nu mai zic aşa. Acum zic ca e săpatul hoitului înspre rai. Daca mai e şi un rai cu imunitate... cu atât mai bine.

       Unii zic că suntem nume. Care e diferenţa dintre Laurenţiu şi Şase? Care e diferenţa dintre Lucian şi Nouă? Sunt cuvinte, nu? Ar trebui să fim idei. Ideea din spate numelui. Laurenţiu provine de la laurus (tufa de dafin/laur). Este o formă modernă a numelui latin târziu Laurus, care însemna dafin. Laurul învingătorului. Lucian provine din cuvântul latin lucire - luminosul, aducătorul de lumină. Asta ar trebui să fie ideea. Dar suntem numere. Eu sunt numărul ŞASE. Cu majuscule chiar. Suntem înşiruiri de cifre în secvenţe previzibile. E adevărat că ne răzvrătim din când în când, dar şi revoltele noastre sunt previzibile şi pot fi descrise de anumite funcţii. Oricât de întortocheate ar fi traiectoriile noastre tot pe linie rămânem, tot în tendinţe.

      Suntem numere. Nici măcar numere întregi. Aţi văzut în statistici: o familie medie de 2,5 oameni vizionează într-o lună 3,5 filme. Cred că uneori suntem numere imaginare. Cert e că de cele mai multe ori suntem numere iraţionale. Creăm vinovăţii, valabile pentru alţii, tocmai pentru a ne salva relaţiile cu noi înşine. Vrem să ne salvăm rădăcina pătrată şi ridicarea la pătrat (cer?), deşi ultima s-a transformat, referindu-se acum strict la cap. Creăm vinovăţii valabile doar pentru alţii când de fapt noi purtăm vina pentru toate inexactităţile şi inegalităţile relaţiilor matematice în care ne implicăm. Sau doar ne prefacem că ne implicăm?

        Suntem numere. Ciudate numere. La noi sinusoida nu mai e sinusoidă. Cred că îi lipseşte o jumătate de perioadă. Şi orice facem întotdeauna îi lipseşte jumătatea pozitivă. Curba lui Gauss nu mai e curbă. Până şi fractalii sunt fragmentaţi având lipsuri mari în desfăşurarea lor. Suntem numere, dar asta n-ar conta. Contează că vom uita curând. Ce vom uita?!

        Să aveţi adunări fericite.


        Alba Iulia 06-12.11.2015