Sunt
fiul ploilor de vară şi fratele furtunii reci
Nepotul viscolului aspru şi al ninsorilor tăcute
Cu fruntea mea precum un munte
Despart pâraie şi poteci
Sunt văr cu vântul cel hoinar
Cumnat cu grindina şi ceaţa
Şi când deschid eu ochii dimineaţa
Lumina sare din tipar
Sunt neam de Apus şi Răsărit
Şi din al nopţii sânge eu mă trag
Şi de aceea mie-mi este drag
FRUMOSUL tot ce poate fi iubit
Alba Iulia 10 august 2013
în chintesenţa nopţii reci
Nepotul viscolului aspru şi al ninsorilor tăcute
Cu fruntea mea precum un munte
Despart pâraie şi poteci
Sunt văr cu vântul cel hoinar
Cumnat cu grindina şi ceaţa
Şi când deschid eu ochii dimineaţa
Lumina sare din tipar
Sunt neam de Apus şi Răsărit
Şi din al nopţii sânge eu mă trag
Şi de aceea mie-mi este drag
FRUMOSUL tot ce poate fi iubit
Alba Iulia 10 august 2013
în chintesenţa nopţii reci
gândirile-mi străbat
noianul
de întrebări ce-mi duc aleanul
şi ne-mpăcat mă lasă-n veci.
străbat şi timpuri şi ispite
de întrebări ce-mi duc aleanul
şi ne-mpăcat mă lasă-n veci.
străbat şi timpuri şi ispite
şi chiar dorinţe
câteodată
şi inimi dragi fără de pată
şi frunţi de griji încremenite
apoi se reîntorc smerite
şi inimi dragi fără de pată
şi frunţi de griji încremenite
apoi se reîntorc smerite
ca să-mi aşeze la
picioare
concluzi limpezi, seculare
dar oare vreau sa le-nţeleg
concluzi limpezi, seculare
dar oare vreau sa le-nţeleg
când totul fără sens îmi
pare
şi sufletul nu mi-e întreg
Alba Iulia 15 august 2013
de ce Părinte când te caut
şi sufletul nu mi-e întreg
Alba Iulia 15 august 2013
de ce Părinte când te caut
nu regăsesc lumina lumii
dar dau aproape-ntotdeauna
de bezna de deasupra lunii
de ce mi-e sufletul flămând
dar dau aproape-ntotdeauna
de bezna de deasupra lunii
de ce mi-e sufletul flămând
de neştiinţă şi visare
de ce în mine nu-i nicicând
vreun strop infim de nepăsare
de ce în suflet port iubirea
pentru frumos şi înţelesuri
când eu prea bine văd, Părinte
ca viaţa n-are multe sensuri
ştiu ca importante-n viaţă
de ce în mine nu-i nicicând
vreun strop infim de nepăsare
de ce în suflet port iubirea
pentru frumos şi înţelesuri
când eu prea bine văd, Părinte
ca viaţa n-are multe sensuri
ştiu ca importante-n viaţă
sunt destinaţia şi drumul
dar destinaţia finală
e una singură, e fumul
dar destinaţia finală
e una singură, e fumul
şi-atuncea la ce bun, Părinte
să mai încerc să te găsesc
când moartea este forma-naltă
a-nţelepciunii ce-o primesc
Alba Iulia 15 august 2013
cu-ntrebări prea multe, fără înţelesuri,
trec acuma poarta înspre
Dumnezeu.
las afară grijă, las afară sensuri.
jur că de acuma răul nu sunt eu.
am urcat Golgota fără o cunună,
las afară grijă, las afară sensuri.
jur că de acuma răul nu sunt eu.
am urcat Golgota fără o cunună,
dar am dus în spate alte
zeci de cruci.
azi te rog Părinte dă-ne o lume bună
şi pe urmă du-te, du-te să te culci.
ce vreau eu Părinte? eu nu vreau nimica.
poate sănătate şi-un dram de noroc.
dar să-i iei azi lumii din piept toata frica
şi-i dă-nţelepciune multă, multă-n loc.
eu vin azi Părinte dezgolit spre tine,
dezgolit de furii şi false păreri.
tu întinde mâna şi prinde-mă bine
să-nţelegi ce taină am dus pana ieri.
am să plec acuma şi te las cu pace.
azi te rog Părinte dă-ne o lume bună
şi pe urmă du-te, du-te să te culci.
ce vreau eu Părinte? eu nu vreau nimica.
poate sănătate şi-un dram de noroc.
dar să-i iei azi lumii din piept toata frica
şi-i dă-nţelepciune multă, multă-n loc.
eu vin azi Părinte dezgolit spre tine,
dezgolit de furii şi false păreri.
tu întinde mâna şi prinde-mă bine
să-nţelegi ce taină am dus pana ieri.
am să plec acuma şi te las cu pace.
am să mă duc iute
să-ncerc să trăiesc.
am să fac, Părinte, numai ce îţi place
poate pân' la urmă totuşi te găsesc.
mănăstirea Afteia 17 august 2013
am să fac, Părinte, numai ce îţi place
poate pân' la urmă totuşi te găsesc.
mănăstirea Afteia 17 august 2013
sunt eu acum, doamnă, sunt tot dar nu întreg.
sunt jumătate luna şi
jumătate soare.
îmi port nemărginirea în suflet şi-o-înţeleg,
iar dragostea mă strigă şi aprigă mă doare.
sunt eu acum, doamnă, nu-ntreg, dar sunt eu tot.
îmi port nemărginirea în suflet şi-o-înţeleg,
iar dragostea mă strigă şi aprigă mă doare.
sunt eu acum, doamnă, nu-ntreg, dar sunt eu tot.
sunt jumătate munte şi
jumătate mare.
să-mpart cu dărnicie iubire încă pot.
dar şi cuvinte tandre, speranţă şi visare.
să-mpart cu dărnicie iubire încă pot.
dar şi cuvinte tandre, speranţă şi visare.
sunt eu acum, doamnă, întreg şi tot şi plin
de sentimente duse înspre extremul firii
şi plâng şi râd şi-s liniştit deplin.
iubesc şi regăsirile şi trandafirii.
Alba Iulia 19.08.2013
Am iubit si-am sa iubesc
cerul albastru c-o pată de nori,
poiana şi lunca pline de
flori.
pârâul ce curge printre pietre sprinţar
si gândul ce fuge şi joacă hoinar.
codrul cu toate ce-l ţin răcoros,
pârâul ce curge printre pietre sprinţar
si gândul ce fuge şi joacă hoinar.
codrul cu toate ce-l ţin răcoros,
muntele aspru străjuind maiestuos,
păşunea pe care doineşte-un căprar,
şi gândul ce fuge şi joacă hoinar.
soarele ce-ncearcă să trăiască stingher,
stelele toate ce fac horă în cer,
pomii din livada ce-s spoiţi cu var,
şi gândul ce fuge şi joacă hoinar.
cântecul, doina şi jocul bătut,
păşunea pe care doineşte-un căprar,
şi gândul ce fuge şi joacă hoinar.
soarele ce-ncearcă să trăiască stingher,
stelele toate ce fac horă în cer,
pomii din livada ce-s spoiţi cu var,
şi gândul ce fuge şi joacă hoinar.
cântecul, doina şi jocul bătut,
pildele şi vorbele ce vin
de demult,
vântul cabrat ca un sur armăsar,
şi gândul ce fuge şi joaca hoinar.
şi-am să iubesc femeia toată,
că ii e lumii stâlp şi vatră,
şi-i e lumii leagăn tainic.
am s-o iubesc şi mult şi trainic.
Alba Iulia 22 august 2013
şi Clujul e tot hohotire de clopote
vântul cabrat ca un sur armăsar,
şi gândul ce fuge şi joaca hoinar.
şi-am să iubesc femeia toată,
că ii e lumii stâlp şi vatră,
şi-i e lumii leagăn tainic.
am s-o iubesc şi mult şi trainic.
Alba Iulia 22 august 2013
şi Clujul e tot hohotire de clopote
clopote de bronz a slujbă vuiesc
şi-mi picura-n suflet durere şi calm
de parcă şi moarte şi viaţă vestesc
în acelaşi mirific şi-apocaliptic vacarm
toarnă prin mine tristeţi de demult,
bucurii scumpe ce le-aduce clipa,
şi vântul speranţei ce stăruie mut
spre zbor să-mi umfle şi ducă aripa.
mugetul lor din înalturi vibrează
şi-mi bântuie inima care visează,
trecând prin supliciu gândirea-mi posacă
spre lume o face din nou să se-ntoarcă.
Cluj Napoca 24 august 2013
prin suflet îmi bântuie doruri şi timpi,
sentimente stranii mă-nfioară,
trăirile-mi poartă cunună de ghimpi,
inima cade pe-o strună de vioară.
bântuie vrerea şi vremea prin mine
şi ceaţa gândirii mă siluie tot.
din străfundul găsirii de sine
înţelegerea s-o prind nu mai pot.
dar vine o vreme când bântuirile
gonite vor fi din plin de iubirile
ce-mi vor întregi minunat trăirile
si plânsul amar în dor l-or preface,
frumosul frumos în mine-l vor stoarce,
atuncea durerea în cânt s-ar preface.
Cluj Napoca 24 august Alba Iulia 31 august 2013
o să mă duc să mă-ntâlnesc cu mine
trăirile-mi poartă cunună de ghimpi,
inima cade pe-o strună de vioară.
bântuie vrerea şi vremea prin mine
şi ceaţa gândirii mă siluie tot.
din străfundul găsirii de sine
înţelegerea s-o prind nu mai pot.
dar vine o vreme când bântuirile
gonite vor fi din plin de iubirile
ce-mi vor întregi minunat trăirile
si plânsul amar în dor l-or preface,
frumosul frumos în mine-l vor stoarce,
atuncea durerea în cânt s-ar preface.
Cluj Napoca 24 august Alba Iulia 31 august 2013
o să mă duc să mă-ntâlnesc cu mine
şi am să-mi spun şi vorbe
de ocară
şi gânduri dulci ca mierea de albine
şi bun rămas rostit ca într-o gară
am să mă cert şi-am să mă laud tare
şi-o să-ncerc să mă iubesc cu rost
dar n-am să spun că nu mă doare
c-am fost în viaţă uneori şi prost
o să mă iert şi-o să mă bat amarnic
că am lăsat sa treacă peste mine
povara timpului făţarnic
ducându-mi inima-n ruine
şi gânduri dulci ca mierea de albine
şi bun rămas rostit ca într-o gară
am să mă cert şi-am să mă laud tare
şi-o să-ncerc să mă iubesc cu rost
dar n-am să spun că nu mă doare
c-am fost în viaţă uneori şi prost
o să mă iert şi-o să mă bat amarnic
că am lăsat sa treacă peste mine
povara timpului făţarnic
ducându-mi inima-n ruine
apoi ca dintr-o deasă ceaţă
am să mă-nalţ vioi spre viaţă
Cluj Napoca 24 august Alba Iulia 01.09.2013
Luna drăgăstos analizează
am să mă-nalţ vioi spre viaţă
Cluj Napoca 24 august Alba Iulia 01.09.2013
Luna drăgăstos analizează
cerul.
Soarele s-a dus
spre apus
să-şi ascundă oboseala.
Dorurile năvălesc umplându-mi
stările de agregare.
Gazos îmi place cel mai mult.
Mă poţi inspira.
Îţi pot pătrunde în piept,
lângă inimă
ca să o ţin trează.
Îţi pot mângâia faţa şi pot simţi
orice adiere de expiraţie.
Lichid nu-mi place.
Sunt alunecos.
Nu mă poţi prinde,
apuca,
deci nu mă poţi mângâia,
săruta.
E adevărat că mă poţi bea
şi ţi-aş astâmpăra setea.
Oare?
Solid e riscant.
Sunt fragil, casant.
Mă sparg uşor în colţurile frumuseţii tale
şi îmi e frică să nu te rănească
vreun ciob.
Solid sunt aspru şi brut.
Plasmă! asta da.
Plasmă e minunat sa fiu.
Ard cu intensitatea iubirii
de care sunt apt,
pe care o port în suflet,
în ochi,
în gură,
în rinichi
în plămâni,
sau acolo unde mai sta ea.
Da, plasmă.
Dar eu mai am o stare
de agregare:
Starea de tine.
Asta e cea mai grea stare;
îmi ţine dorurile în mine
şi le fierbe violent.
De aceea sunt în cea mai mare
parte a timpului gaz
sau plasmă.
AI 30 august 2013
sărut mâna, doamnă.
Soarele s-a dus
spre apus
să-şi ascundă oboseala.
Dorurile năvălesc umplându-mi
stările de agregare.
Gazos îmi place cel mai mult.
Mă poţi inspira.
Îţi pot pătrunde în piept,
lângă inimă
ca să o ţin trează.
Îţi pot mângâia faţa şi pot simţi
orice adiere de expiraţie.
Lichid nu-mi place.
Sunt alunecos.
Nu mă poţi prinde,
apuca,
deci nu mă poţi mângâia,
săruta.
E adevărat că mă poţi bea
şi ţi-aş astâmpăra setea.
Oare?
Solid e riscant.
Sunt fragil, casant.
Mă sparg uşor în colţurile frumuseţii tale
şi îmi e frică să nu te rănească
vreun ciob.
Solid sunt aspru şi brut.
Plasmă! asta da.
Plasmă e minunat sa fiu.
Ard cu intensitatea iubirii
de care sunt apt,
pe care o port în suflet,
în ochi,
în gură,
în rinichi
în plămâni,
sau acolo unde mai sta ea.
Da, plasmă.
Dar eu mai am o stare
de agregare:
Starea de tine.
Asta e cea mai grea stare;
îmi ţine dorurile în mine
şi le fierbe violent.
De aceea sunt în cea mai mare
parte a timpului gaz
sau plasmă.
AI 30 august 2013
sărut mâna, doamnă.
miroase
cert a toamnă
şi-a frunze veştejite
şi a iubiri trăite.
din castani cad lacrimi
frunzele ca patimi,
iar timpu-şi ucide
iubirile placide.
pleacă păsările-n stoluri,
vă lăsaţi pe suflet storuri.
pleoapa îmi deschid spre tine
să ne fie cald şi bine.
se coc fructele pe ram.
eu iubire multă am
pentru tine, că se poate
până în eternitate.
cad ploile reci
chiar de ai să pleci
şi simţim a toamnă.
sărut mâna, doamnă.
Alba Iulia 30 august – 01 septembrie 2013
tu ştii că-n clar de lună te iubesc
şi-a frunze veştejite
şi a iubiri trăite.
din castani cad lacrimi
frunzele ca patimi,
iar timpu-şi ucide
iubirile placide.
pleacă păsările-n stoluri,
vă lăsaţi pe suflet storuri.
pleoapa îmi deschid spre tine
să ne fie cald şi bine.
se coc fructele pe ram.
eu iubire multă am
pentru tine, că se poate
până în eternitate.
cad ploile reci
chiar de ai să pleci
şi simţim a toamnă.
sărut mâna, doamnă.
Alba Iulia 30 august – 01 septembrie 2013
tu ştii că-n clar de lună te iubesc
şi de cu zori de zi, mai
bag de seamă
şi că de dor amarnic viforesc
şi sper şi cred şi nu-mi mai este teamă.
tu ştii că-n miez de soare te iubesc
şi-n nor de ploaie, bag de seama
şi când arcuşurile lâncezesc
dorinţa ta cumplit mă cheamă.
tu ştii că laic te iubesc,
dar şi divin, eu bag de seamă.
deşi atâta de firesc
mi-ar fi să nu mai bag de seama.
Alba Iulia 01.09.2013
tu, sigur, eşti atâta de departe
şi-atâta de aproape eu te ţin
si când te caut lângă mine
şi când te mângâi cu mirare
şi o să vii de-atâta de
departe
Alba Iulia 07-10.09.2013
şi că de dor amarnic viforesc
şi sper şi cred şi nu-mi mai este teamă.
tu ştii că-n miez de soare te iubesc
şi-n nor de ploaie, bag de seama
şi când arcuşurile lâncezesc
dorinţa ta cumplit mă cheamă.
tu ştii că laic te iubesc,
dar şi divin, eu bag de seamă.
deşi atâta de firesc
mi-ar fi să nu mai bag de seama.
Alba Iulia 01.09.2013
tu, sigur, eşti atâta de departe
şi-atâta de aproape eu te ţin
şi mă iubeşti brutal de
tandru
şi te doresc demonic de
divinsi când te caut lângă mine
te regăsesc în sufetu-mi
deschis,
iar tu când mă săruţi,
ştii bine,
că îmi săruţi o pleoapă,
dar în vis
şi când te mângâi cu mirare
şi când mă-mbrăţişezi cu
drag
nu pot să spun că-i o
visare
şi te aştept cu dor în
prag
şi-atâta de aproape-o să
te ţin
ne vom iubi brutal de
tandru
ne vom dori demonic de
divin
Încercând să te descopăr
Ţi-am dezvelit
Un sân rotund
Ca şi pământul
Şi m-a uimit dulceaţa lui astrală.
Încercând să te-nţeleg
Ţi-am dezvelit inima
Care era atât de plină de mine
Şi am rămas mult mai uimit
De dragostea ta abisală.
Când am vrut să te caut
Ţi-am dezvelit din întâmplare sufletul
Şi pentru că era atât de perfect aşezat
Am rămas uimit
De frumuseţea lui ancestrală.
Aşa că datorita ţie
Am ajuns cel mai uimit om
Şi de aceea am ochii larg deschişi spre tine
Şi inima spre dragostea ta
Şi iţi sărut
Sânul
Şi inima
Şi sufletul.
Blaj 11.09.2013
Aş vrea să mă înalţ până
la nori,
Să îţi culeg un braţ întreg de flori,
Să-ţi torn în suflet dulci fiori,
Urcând pe dragostea-mi să zbori.
Aş vrea şi să cobor în mări,
Să îţi aduc din depărtări
Dorurile mele drept brăţări
Să te găteşti femeie absolută
Cu ele şi cu dragostea mea multă,
Iar gura mea în faţa ta e mută,
Doar inima vorbeşte pe-a dorurilor clape,
Dragostea de tine nici nu mă mai încape
Şi-L rog pe Dumnezeu să nu mă scape
De tine toată nici măcar o noapte,
Să pot să-ţi strig iubirea-n şoapte
Şi-apoi cuvântul să-l transform în fapte.
Blaj 11.09.2013
De ce nu-mi spui, iubito,
Pe ce mări navighezi
Ca să-ţi trimit iubirea
Să te călăuzească.
De ce nu-mi spui, frumoaso,
Ce ţări tu mai cutreieri
Ca să-ţi trimit sărutul
Să-ţi fie de busolă
De ce nu-mi scrii, sublimo,
Pe vântul deşănţat
Ce îmi aduce parfumul de la tine,
Să ştiu prin ce zări rătăceşti
Alba Iulia 23.09.2013
Am luat universul
Şi l-am aşezat la picioarele tale,
Frumoaso,
Alba Iulia 23.09.2013
Gura ta, iubito, e poezia toată
Ce-a fost spusă, scrisă sau tipărită-odată
Şi e iubirea care curge din fiecare vers.
Făptura ta, frumoaso, e împlinirea dragă
A unui corp de fată
Lucind în Univers.
Iar de nu ştii, înfiorato, cum e iubirea-ntreaga
Am să te-nvăţ, sublimo, în ritmuri de eres.
Alba Iulia 25.09.2013
Eu te iubesc, frumoaso, chiar dacă eşti departe
Sau tocmai de aceea, habar nici nu mai am.
Eu te iubesc, frumoaso, cu disperare-aparte
De parcă mă struneşti cu hăţuri şi cu ham.
Tu mă iubeşti, iubito, chiar dacă sunt departe
Sau, cine ştie?, poate că mă iubeşti mai dens.
Tu mă iubeşti, iubito, cu multă voluptate
De parcă-mbrăţişarea nici nu mai are sens.
Eu te iubesc, sublimo, cu nebunii stelare
În ochi-mi verzi ca marea din nopţi fără amurg.
Tu mă iubeşti, sublimo, cu simfonii astrale
Care din ochi-ţi verzi ca nişte fluvii curg.
Noi ne iubim, frumoaso, chiar de suntem departe
Sau poate, cine ştie?, doar ne vedem mai rar.
Noi ne iubim, iubito, şi fără de păcate
Şi fără vini desprinse din sfântul calendar.
Noi ne iubim, sublimo, cu sinceritate
Deasupra lumii sterpe şi nu avem hotar.
Alba Iulia 25.09.2013
Blaj
26.09.2013
Alba
Iulia 29.09.2013
În orele ce cad din toamnă,
Când îmi e dor și te iubesc mereu,
Mă regăsesc în tine doamnă,
Că ești femeia sufletului meu.
Alba Iulia 13.10.2013
Blaj
14.10.2013
În dimineţile sordide, când dorul dureros mă cheamă
Când nu te simt decât în suflet, când nu te ştiu decât în vis
Alba
Iulia 16.10.2013
Alba
Iulia 18.10.2013
Alba
Iulia 23.10.2013
Alba
Iulia 26.10.2013
Alba
Iulia 26.10.2013
Alba
Iulia 27.10.2013
Să îţi culeg un braţ întreg de flori,
Să-ţi torn în suflet dulci fiori,
Urcând pe dragostea-mi să zbori.
Aş vrea şi să cobor în mări,
Să îţi aduc din depărtări
Dorurile mele drept brăţări
Să te găteşti femeie absolută
Cu ele şi cu dragostea mea multă,
Iar gura mea în faţa ta e mută,
Doar inima vorbeşte pe-a dorurilor clape,
Dragostea de tine nici nu mă mai încape
Şi-L rog pe Dumnezeu să nu mă scape
De tine toată nici măcar o noapte,
Să pot să-ţi strig iubirea-n şoapte
Şi-apoi cuvântul să-l transform în fapte.
Blaj 11.09.2013
De ce nu-mi spui, iubito,
Pe ce mări navighezi
Ca să-ţi trimit iubirea
Să te călăuzească.
De ce nu-mi spui, frumoaso,
Ce ţări tu mai cutreieri
Ca să-ţi trimit sărutul
Să-ţi fie de busolă
De ce nu-mi scrii, sublimo,
Pe vântul deşănţat
Ce îmi aduce parfumul de la tine,
Să ştiu prin ce zări rătăceşti
Alba Iulia 23.09.2013
Am luat universul
Şi l-am aşezat la picioarele tale,
Frumoaso,
Să-l foloseşti după pofta
inimii.
Un singur lucru
Te rog:
Ai grija de el
Că e sufletul meu,
Iar acum e fragil
Pentru că e plin de tine.
Gura ta, iubito, e poezia toată
Ce-a fost spusă, scrisă sau tipărită-odată
Şi e iubirea care curge din fiecare vers.
Făptura ta, frumoaso, e împlinirea dragă
A unui corp de fată
Lucind în Univers.
Iar de nu ştii, înfiorato, cum e iubirea-ntreaga
Am să te-nvăţ, sublimo, în ritmuri de eres.
Alba Iulia 25.09.2013
Eu te iubesc, frumoaso, chiar dacă eşti departe
Sau tocmai de aceea, habar nici nu mai am.
Eu te iubesc, frumoaso, cu disperare-aparte
De parcă mă struneşti cu hăţuri şi cu ham.
Tu mă iubeşti, iubito, chiar dacă sunt departe
Sau, cine ştie?, poate că mă iubeşti mai dens.
Tu mă iubeşti, iubito, cu multă voluptate
De parcă-mbrăţişarea nici nu mai are sens.
Eu te iubesc, sublimo, cu nebunii stelare
În ochi-mi verzi ca marea din nopţi fără amurg.
Tu mă iubeşti, sublimo, cu simfonii astrale
Care din ochi-ţi verzi ca nişte fluvii curg.
Noi ne iubim, frumoaso, chiar de suntem departe
Sau poate, cine ştie?, doar ne vedem mai rar.
Noi ne iubim, iubito, şi fără de păcate
Şi fără vini desprinse din sfântul calendar.
Noi ne iubim, sublimo, cu sinceritate
Deasupra lumii sterpe şi nu avem hotar.
Alba Iulia 25.09.2013
Eu te privesc
acuma cu mirare
Cum te aşezi la
mine-n sân
Tu vrednică,
eternă călătoare
Eu ce-am rămas,
peron bătrân
Dar când te văd
atât de-namorată
Un cântec înspre
slava ta îngân
Mă scutur de
iubirile de-alta dată
Şi te iubesc atâta
de păgân.
să încercăm
apusul în cetate
lângă un pahar de
vin
şi să depănăm pe
îndelete
amintirile ce
vin.
să-ncercăm şi
răsărit de luna
la un ceai de
menta sau de soc,
să ne spunem
câte-o vorbă bună
lângă o urare de
noroc.
să ne-nveselim la
focul vieţii
şi-al iubirii
ce-o purtăm în noi,
şi să ne urăm pe
înţelesul ceţii:
lucruri bune
pentru vremuri noi.
În ziua când va
fi sa vin
Ai să m-aştepţi
cuminte-n prag.
Ai să
mă-mbrăţişezi cu drag
În ziua când va
fi sa vin.
În ziua când va
fi sa vin
Cădea-vor
frunzele din pomi.
Sau, poate, nea o
să răstorni
În ziua când va
fi sa vin.
În ziua când va
fi sa vin
Ne vom iubi fără
motiv.
Vom face dragoste
definitiv
În ziua când va
fi sa vin.
În ziua când va
fi sa plec
N-ai să mă laşi,
ai să mă ţii.
Am să rămân
spre-a ne iubi.
În ziua când n-aş
vrea să plec.
Alba Iulia 01.10.2013
Octombrie ne
plouă cu iubire,
Cu dor
ne-nceţoşează gândul,
Cu drag ne coace
ochii ca pe struguri,
Cu dragoste ne
bate precum ne bate vântul.
Octombrie ne udă
cu lacrimi precum roua
Şi ne sărută
dulce precum livada-n pârg
Şi ne arată cum în
lunga iarnă
Ne-om încălzi la
dragoste cu sârg.
Octombrie ne dă
iubirii rod
Precum le dă şi
nucilor din curte.
Octombrie ne face
să trăim din plin
Ca să-nţelegem
toată iubirea-n amănunte.
Alba
Iulia 10.10.2013
Iubito, toamna a
venit de mult
Cu doruri
infinite puse-n frunze.
Iubito, toamna
m-a găsit cărunt
Jinduind după
roşiile-ţi buze.
Iubito, toamna a
venit de mult
Hotărâtă doar să
mă acuze
Că nu ştiu
altceva decât
Să jinduiesc după
a tale buze.
Iubito, toamna a
venit de mult,
Dar eu am s-o
tratez cu nepăsare,
Că ea n-are cum
să ştie cât de tare
Eu te iubesc; şi
cât de mult
Iubito, toamna
treaba ei ce face
Şi treaba ei de a
venit sau nu
Căci pentru
mine-n veci vei fi doar tu
Aceea care
sufletului meu îi place.
Alba
Iulia 10.10.2013
În diminețile
târzii de toamnă,
Când dorul meu doar sufletul ți-l simte,
Te-mbrăţişez cuminte, doamnă
Și te sărut cu-atâta mai fierbinte.
În serile târzii de toamnă,
Când trupul meu tot trupul tău îl simte,
Eu nu mai sunt cuminte, doamnă,
Ci te iubesc atâta de fierbinte.
Când dorul meu doar sufletul ți-l simte,
Te-mbrăţişez cuminte, doamnă
Și te sărut cu-atâta mai fierbinte.
În serile târzii de toamnă,
Când trupul meu tot trupul tău îl simte,
Eu nu mai sunt cuminte, doamnă,
Ci te iubesc atâta de fierbinte.
În nopţile târzii
de toamnă
Când dorul meu te
chemă ca să vii
Te-mbrăţişez atât
de tandru, doamnă,
Că altceva nu ne
putem dori.
În orele ce cad din toamnă,
Când îmi e dor și te iubesc mereu,
Mă regăsesc în tine doamnă,
Că ești femeia sufletului meu.
Alba Iulia 13.10.2013
Noi nu suntem
pereche, noi azi suntem un suflet
Ce complicat
se-mparte mereu la amândoi.
Eu partea te o
port spre tine-n umblet,
Tu partea mea o
porţi spre mine înapoi.
Noi nu suntem
pereche, nu suntem două părţi.
Noi suntem o
fiinţă cu două trupuri rupte
Şi-mprăştiate-n
lume în două jumătăţi
Ce vor din
regăsire cu drag să se înfrupte.
Noi nu suntem
pereche, da-mperecheaţi suntem
Şi ne simţim
atâta de bine împreună
Că nici chiar
depărtarea nu ne mai lasă semn
În suflete şi-n
inimi, frumoasa mea furtună.
Noi nu suntem
pereche, ci suntem chiar Perechea
Ce-i oferim azi
lumii iubirea de model
Şi sufletul
statornic ce nu-ncetează veghea
Pentru ca şi
mâine să fie tot la fel.
În dimineţile sordide, când dorul dureros mă cheamă
Când nu te simt decât în suflet, când nu te ştiu decât în vis
Tu totuşi vii ca
să mă mângâi doar cu iubire, fără teamă
Şi mă iubeşti şi
mă săruţi de parc-ai face-o înadins
Niciodată toamna
n-ai fost mai frumoasă
Te împodobeşte
amintirea mea
Niciodată toamna
n-am iubit mai trainic
Mă înalţă-n ziuă
amintirea ta
Dacă azi e toamnă
aspră-n calendare
De cu vară totuşi
noi ne-am regăsit
Şi ne-am pus
iubire multă-n buzunare
Şi am zis o rugă
de nedespărţit
Niciodată toamna
n-ai fost mai iubită
Te iubeşte aprig
sufletul meu tot
Niciodată toamna
nu am curs mai falnic
Mă transformă-n
fluviu dorul ce ţi-l port
De nu ştie toamna
cum să ne îmbie
Cu iubire multă
şi cu dor în piept
Am să-ţi spun
iubito, am să-ţi spun doar ţie
Că te iubesc tare
şi frumos şi drept
Niciodată toamna
n-ai fost mai întreagă
Te-ntregeşte însăşi
nemurirea mea
Că-i creată,
dulceo, din iubirea dragă
Care din
întregu-mi ţie-ţi pot purta.
E toamnă iar
În calendar
Şi se miceşte
ziua tot mai mult
Iar tu nu eşti
aici să te sărut
Şi din frunzar
Cad frunzele
arar.
Iar din orar
Ceasornicar
Cad clipele de
parcă le-a bătut
Un vânt nătâng de
cum le-a şi văzut
Şi-n calendar
E toamnă iar.
tu eşti lumină şi
viaţă
eşti întunericul
tăcut
eşti soarele de
dimineaţă
fiorul primului
sărut
tu eşti căderea
stelelor pe boltă
şi răsăritul aştrilor
din neant
tu eşti iubirea
dezinvoltă
şi eşti şi dorul
ambulant
tu eşti eternul,
infinitul
tu eşti
iubirea-mi fără margini
eşti începutul şi
sfârşitul
eşti tot ce sufletu-mi
alini
iubita mea cu
ochi de mare
iubita mea cu
buze de mirare
iubita mea cu
doruri şi visare
iubita mea cu
gânduri şi uitare
din adâncul
sufletului meu
am să ridic
iubirea mea, nebuna
să o înalţ, să o
cunun cu luna
ca să îţi fie-alăturea
mereu
să poţi ca s-o
priveşti de unde vrei
şi să o recunoşti
după culoare
iar când te-i duce,
dulceo, la culcare
să poţi la tine-n
suflet sa o iei
De ce te iubesc
Pentru ochii tăi verzi.
Mă crezi?
Pentru roşiile-ţi buze
De parcă ai furat culoarea de la buburuze
Pentru blondu-ţi păr
Pentru sânul tău precum un măr
Pentru pântecu-ţi împlinit
Făcut anume pentru iubit
Pentru mâinile tale mici
Cu care tristeţea mi-o despici
Pentru umărul tău încordat
Pentru gândul învolburat
Pentru rotundele-ţi coapse
Pentru rochia cu capse
Pentru "cămaşa de noapte"
Pentru "te iubesc" spus în şoapte
Pentru cafeaua cu lapte
Pentru pieptul de pui cu legume
Pentru poezii şi glume
Pentru lacrimi şi doruri
Pentru ploaia din nouri
Pentru soare şi lună şi stele
Pentru că eşti mereu în gândurile mele
Pentru că verde e iarba
Pentru că mi-am tăiat barba
Pentru că sunt frumoase florile
Pentru că din cer cad ninsorile
Pentru că atunci când nu te văd mi-e greu
Pentru că atunci când nu te simt mi-e rău
Pentru că griji îmi fac
Pentru că-ti sunt drag
Pentru că mă înalţi şi mă cobori
Pentru surâsul tău când mă vezi în zori
Pentru cum spui "nuu..."
Pentru ca eşti tu
Pentru că sunt eu
Pentru că mereu
Vei fi femeia sufletului meu
Pentru dorul ce mi-l pui în piept
Pentru fiorul cu care te aştept
Pentru emoţiile pe care în mine le stârneşti
Pentru că mă iubeşti
Pentru că ştii
Că mă poţi iubi
Pentru că nu ştii
De mă vei iubi
Pentru gramatică
Şi matematică
Pentru azi şi ieri
Pentru plăceri
Pentru ziua ta cu mine
Pentru noapte mea cu tine
Pentru că ne e bine
Pentru că te iubesc
Pentru că în fiecare clipă mă tot îndrăgostesc
Pentru clipă
Pentru aripă
Pentru dor
Pentru zbor
Pentru că eşti lumină
Pentru minte şi inimă
Pentru toate acestea
Pentru că nu e gata povestea
Şi sunt multe alte
Mai mari şi mai înalte
Un comentariu:
Poezia exista cu siguranta in fiecare din noi,putini au curajul sa-si etaleze versul pe hartie,....versul starneste emotie,mister al cunoasterii,nectar al iubirii......la cat mai multe muze poetice:)
Trimiteți un comentariu