Întrebări fără răspuns - despre Fericire

„Fericirea nu este să ai ceea ce doreşti, ci să doreşti ceea ce ai.”

Octavian Paler

„Suntem prea ocupaţi să fim fericiţi?” Am pus această întrebare în ghilimele deoarece e tema de astăzi care mi-a fost dată. Pe cât de grea şi complicată e întrebarea în sine pe atât de simplu şi uşor e răspunsul. Nu. Atât. Acesta e tot răspunsul. Nu suntem prea ocupaţi să fim fericiţi. Dar… Suntem prea ocupaţi ca să putem vedea şi ca să putem preţui ce avem. Suntem prea ocupaţi să obţinem ce ne dorim şi ce credem că ne trebuie ca să putem vedea că ceea ce ne trebuie e în antiteză cu ceea ce ne dorim, aproape întotdeauna. Suntem prea ocupaţi să alergăm şi nu mai putem contempla. Suntem prea ocupaţi să ne zbatem şi nu ne mai bucurăm de frumos, nici măcar de frumosul sufletului nostru. Suntem prea ocupaţi să facem bani şi nu ne amintim să zâmbim mai des. Suntem prea preocupaţi să râdem şi nu mai ştim să ne bucurăm de râs. Suntem prea preocupaţi de amor şi nu mai ştim să iubim. Suntem prea ocupaţi să adunăm fără a şti cu exactitate la ce ne vor folosi toate acele lucruri sau amintiri sau sentimente, doar le adunam acolo, pentru zile negre.

Şi atunci? Nu ştiu. N-am toate răspunsurile. Nici nu există răspunsuri universal valabile. Eu încerc să mă opresc mai des, să scad viteza ca să pot observa. Dacă îţi faci timp să observi poţi să te bucuri. Atunci încerc să observ. Şi locuri, şi gâze, şi munţi, şi râuri, şi apusuri, şi nori, şi vorbe, şi rime, şi… Dar mai ales oameni şi sentimente. Trăiri interacţionânde. Doar să observ. Fără să judec. Fără să etichetez. Doar bucurie, fără invidie, fără ranchiuna ce ar putea-o ştirbi. Cred că asta e fericirea: bucuria imensă de tot şi de toate. Nu ştiu dacă sunt fericit. Cred că nimeni nu ştie asta decât atunci când tragem linie pentru total. Dar ştiu că putem crede în fericire. Ne-o putem dori şi trebuie să facem ceva pentru a o atinge. Eu reduc viteza. Încerc să nu mai alerg prin viaţă. De ce să mă grăbesc? Să ajung unde? Să fac ce? Facem de toate: ne rugăm, citim, iubim (zicem noi), gândim, muncim, alergăm (iarăşi!?!), dormim, visăm(?), respirăm… Dar trăim? Trăim cu adevărat? Asta e fericire: să ne trăim vieţile că de asta ne-au fost date. Să ne bucurăm de tot şi toate. Să găsim frumosul în noi şi atunci îl vom vedea peste tot. Să iubim şi să fim iubiţi.

Să vă bată fericirea în fiecare clipă la poarta sufletului şi să aveţi tăria să-i deschideţi.

Alba Iulia 17.04.2014