Dragostea mea pentru tine e ca matematica fără scădere.
Înmulţirea (cu doi), împărţirea (la doi), adunarea, ridicarea la puterea
gândurilor şi a dorurilor mele pentru tine, integrarea ta în sufletul meu,
derivarea inimii mele prin dragostea de tine. Ştii că infinitul tinde spre
iubirea mea de tine ca şi cu ar fi un şir convergent? Toate operaţiile sunt
posibile în afară de scădere. Nimic nu poate fi diminuat. Există şi un paradox
vizibil: chiar dacă împărţirea pare o diminuare, o reducere, în cazul acesta nu
e. Împărţirea gândurilor sau a dorurilor sau a viselor mele la tine nu face
decât să amplifice totul.
Matematica aceasta are doar axiome şi nici o teoremă.
Matematica această nu are nevoie de demonstraţii. Există prin ea însăşi pentru
tine umplând infinitatea sufletului meu ce se comprimă într-un singur punct mai
valoros decât tot: TU. Ecuaţiile ei sunt stranii pentru că n-au necunoscute
decât privite din exterior. În interior te au pe tine. Matematica
probabilităţilor e nulă şi neavenită aici. Aici totul e certitudine, e adevăr
absolut şi de aceea matematica aceasta este eternă, este deasupra de tot şi
toate, este deasupra chiar şi a matematicii iubirii tale pentru mine.
acealşi eu...
Alba Iulia 15.04.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu