pentru M.L.
Gândindu-mă la
distanţe, în general, mă cuprinde un dor nebun de ducă. Să plec, aşa, fără
drum, fără destinaţie, fără chef. Doar cu gânduri şi dorinţe în bagaj. Ar fi
cel mai greu bagaj posibil. Cred că primăvara e cel mai bun timp pentru
călătorii. Nu că vara sau toamna sau iarna n-ar fi, dar acum suntem în
primăvara… Da. Primăvara e cel mai bun timp pentru călătorii chiar dacă vremea
e mai capricioasă decât o femeie frumoasă care ştie că e frumoasă. Aşa ca tine.
Tu nu eşti capricioasă? Daca tu spui… Poate că nu eşti când îţi scufunzi
verdele privirii în verdele ochilor mei, sau când îmi sorbi răsuflarea stând
buze în buze cum stă frunza în mugur. Dar…
Gândindu-mă la distanţa, fizică, faţă de tine mă apucă o astenie de dor chiar dacă dragostea înmugureşte şi înfloreşte şi rodeşte în fiecare clipă în sufletul şi în fiinţa mea. Dacă ai ştii cât îmi doresc o călătorie spre tine. De fapt destinaţia mă interesează. Ca să pot apoi călători pe dealurile şi prin văile tale primenite de primăvară şi prin luminişurile ochilor tăi. Să mă poată mângâia adierea vorbelor tale. Să mă încălzească soarele zâmbetului tău. Să gust dulceaţa fructată a sărutului tău. Te asemeni atât de mult primăverii încât ai devenit primăvara zilelor şi nopţilor mele.
Ploile astea lâncede, căzând parcă din obligaţie pentru seva pământului spală gândurile de păcate şi aerul de impurităţi. Frunzele unde bântuie dimineţile îngreunând ramuri şi vise. Florile par de cristal sub picături. Ce minunat au rodit cireşii. Ştiind că-ţi plac atât de mult mă rog lor să dea în pârg mai repede ca să-mi aducă aminte, de parcă ar fi nevoie, de culoarea şi de aroma buzelor tale răscolindu-mi doruri şi dorinţe. Drumurile ude şerpuind sau curgând sau urcând tot dorinţe caută în mine răzvrătindu-le spre tine, spre ochii tăi de un verde mirific, spre gura ta de cireaşă frumoasă, spre sfârcurile tale de muguri spre frunză sau floare, spre mâinile tale de petale de-un alb superb, spre pântecul tău ca o vale dintr-un vis de primăvară. Mi-e dor de vorbele, de aromele, de mirosurile tale. Mi-e dor de clipele de rătăcire prin ochii tăi. De călătorie prin geografia formelor tale mi-e dor.
Şi din nou despre călătoria prin primăvară, când dorul mă poartă ca pe un puf de păpădie prin lume, peste distanţe deşănţate, peste frânturi de gânduri. Din nou despre râuri de dragoste şi dor ce curg înspre şi dinspre tine. Din nou despre tine şi despre mine, despre pasări şi flori, despre înfrunzire şi rodire. Atâta primăvară torni în mine încât ai devenit primăvara sufletului meu…
Din nou acelaşi eu…
Alba Iulia 16-17.04.2014
Gândindu-mă la distanţa, fizică, faţă de tine mă apucă o astenie de dor chiar dacă dragostea înmugureşte şi înfloreşte şi rodeşte în fiecare clipă în sufletul şi în fiinţa mea. Dacă ai ştii cât îmi doresc o călătorie spre tine. De fapt destinaţia mă interesează. Ca să pot apoi călători pe dealurile şi prin văile tale primenite de primăvară şi prin luminişurile ochilor tăi. Să mă poată mângâia adierea vorbelor tale. Să mă încălzească soarele zâmbetului tău. Să gust dulceaţa fructată a sărutului tău. Te asemeni atât de mult primăverii încât ai devenit primăvara zilelor şi nopţilor mele.
Ploile astea lâncede, căzând parcă din obligaţie pentru seva pământului spală gândurile de păcate şi aerul de impurităţi. Frunzele unde bântuie dimineţile îngreunând ramuri şi vise. Florile par de cristal sub picături. Ce minunat au rodit cireşii. Ştiind că-ţi plac atât de mult mă rog lor să dea în pârg mai repede ca să-mi aducă aminte, de parcă ar fi nevoie, de culoarea şi de aroma buzelor tale răscolindu-mi doruri şi dorinţe. Drumurile ude şerpuind sau curgând sau urcând tot dorinţe caută în mine răzvrătindu-le spre tine, spre ochii tăi de un verde mirific, spre gura ta de cireaşă frumoasă, spre sfârcurile tale de muguri spre frunză sau floare, spre mâinile tale de petale de-un alb superb, spre pântecul tău ca o vale dintr-un vis de primăvară. Mi-e dor de vorbele, de aromele, de mirosurile tale. Mi-e dor de clipele de rătăcire prin ochii tăi. De călătorie prin geografia formelor tale mi-e dor.
Şi din nou despre călătoria prin primăvară, când dorul mă poartă ca pe un puf de păpădie prin lume, peste distanţe deşănţate, peste frânturi de gânduri. Din nou despre râuri de dragoste şi dor ce curg înspre şi dinspre tine. Din nou despre tine şi despre mine, despre pasări şi flori, despre înfrunzire şi rodire. Atâta primăvară torni în mine încât ai devenit primăvara sufletului meu…
Din nou acelaşi eu…
Alba Iulia 16-17.04.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu