Dialoguri - de ce mă iubeşti?

Dimineaţă spălată de ploaie. Noaptea ce trece, ziua nouă care vine. Miros de proaspăt ce răzbate de afară. Miros de dragoste ce răzbate dintre aşternuturile în care ne-am rătăcit de cu seară. Gustul tău ce mă umple. Te simt în braţele mele, dar trebuie să deschid ochii ca să mă conving că nu visez. Şi totuşi asta nu mă mulţumeşte. Dacă sunt într-un vis şi visez că m-am trezit? Nişte raze nebunatice se strecoară pe faţa ta creând irizaţii fantastice pe părul tu spic de lună. Zâmbesc. De dragoste zâmbesc.

- Bună dimineaţa, iubitule, te aud spunând ca şi cum aceste cuvinte ar fi fost esenţa sentimentelor tale. Nu pot să mă mişc. Mi-e teamă că visez şi dacă mă mişc mă trezesc şi n-o să mai fii lângă mine.

- Sărut mâinile, iubito. De o vreme încoace cred că vrei sa-mi furi pâinea. Îmi tot iei gândurile.

Zâmbeşti. Şi o faci mirific

- Sunt o vrăjitoare şi am puterea asta.

- Te iubesc, vrăjitoareo.

Deschizi brusc ochii ca şi cum ceva ţi-ar fi atras atenţia. Te încrunţi din cauza razelor de soare:

- Cum, cum?

- Aha, deci nu mă iubeşti.

- De ce îmi tot pui vorbe în gură?

- Pentru că nu mă laşi să-ţi pun sărutări.

- Nu schimba subiectul…

- Am zis: „vrăjitoareo”

- Nu. Toată replica!

- Te iubesc, vrăjitoareo.

- Tu mă iubeşti? Nu cred. De ce mă iubeşti?

- Ei. Una din replicile mele preferate mi-ai furat-o.

- Pe aceea cu: „De ce răsare luna?”

- Da. De ce răsare luna?

- Uite aşa. Că aşa vrea ea. Dar cred că din cauza mecanicii. Forţe, momente, traiectorii…

- Iubitooo…, te dojenesc a dragoste.

Mă săruţi amuzată, dar tot atât de îndrăgostită.

- Spune-mi, zici obligându-mă să mă întind pe spate în timp ce tu te sprijini în cot şi mă priveşti insistent.

- Aşa nu pot. Mă inhib, răspund amuzat chiar şi eu de replica găsită.

- Tu inhibat? întrebi aproape râzând. Aş vrea să o văd şi pe asta. Nu mai trage de timp că te bat.

- S-ar putea să-mi placă. Mi-e tare greu să-ţi spun de ce te iubesc, continui fără a mai întinde coarda. Chiar mi-e greu pentru că te iubesc fără motive. Te iubesc pur şi simplu aşa cum respir. Te iubesc din tot sufletul ca şi cum aş face-o din instinct. Te iubesc aşa ca un instinct de supravieţuire. Te iubesc mai presus de nevoia de a înţelege. De fapt te iubesc mai presus de orice.

- Totuşi, încearcă.

- Asta am vrut să-ţi spun dacă nu mai fi întrerupt.

Zâmbeşti şi îţi zâmbesc. Apoi un sărut. Un sărut că un veac de iubire. Un sărut aşa cum doar noi ştim să-l împărţim. Fără să ne atingem altceva decât buzele dar atât de plin de sentiment încât nici nu mai e nevoie de nimic. Când simt că trecem spre celălalt sărut, cel care are nevoie de atingeri, cel care impune atingeri multe, tandre, molatice atingeri… mă furişez din el, din sărut, normal, şi zic:

- Pentru săruturile mai presus de carne, pentru gesturile mai tandre decât tandreţea însăşi, pentru mângâierile ce aduc diluvii de simţiri, pentru ochii tăi verzi în care îmi scufund sufletul, pentru gura ta iubind aşa cum vrea ea. Pentru mirosul tău impregnându-mi visele. Pentru gustul tău stăruind pe limba mea învelindu-mi sufetul cu dragostea ce-ţi port.

O scurtă pauză pe care n-o întrerupi. Aştepţi cuminte ştiind că nu o să tac mult, dar acum aş vrea să tac pentru că mi-e tare dor de tine. Totuşi…:

- Pentru vorbele tale, pentru nevorbele tale. Te iubesc, pentru bucuria ce-ţi sunt, pentru plăcerea ce-ţi dau, pentru visele ce ţi le susţin, pentru dorurile ce ţi le creez, pentru sufletul tău mare cât universul şi cu care mă iubeşti atât de mult. Pentru lumina din ochii tăi când îţi vorbesc. Pentru lumina din sufetul tău când te sărut. Pentru lumina din tine când facem dragoste. Pentru zâmbetul tău când mă priveşti.

- Şi te mai iubesc pentru că râurile curg mereu la vale, pentru că e marea mare, pentru că e multele înalt. Când plouă te iubesc pentru că plouă, când ninge pentru că ninge, când e senin pentru seninul ce-l aduci în mine. Te iubesc pentru florile pe care le iubeşti. Te iubesc pentru zilele tale, pentru nopţile mele, pentru dimineţile ce le vom trăi. Te iubesc pentru astăzi, pentru ieri şi pentru mâine. Te iubesc pentru că te-am iubit, pentru că te iubesc, pentru că te voi fi iubit.

- Te iubesc pentru ce-mi eşti. Te iubesc pentru ce-ţi sunt. Te iubesc pentru ce mă faci să fiu. Te iubesc pentru bucuria ce ne suntem. Te iubesc pentru că mă faci să râd. Te iubesc pentru că mă faci să plâng. Te iubesc pentru clipele de dor şi te mai iubesc pentru zbor.

- Opreşte-te te rog. Te iubesc. Nu aş vrea să epuizezi toate motivele. Vreau să mai aud şi altă dată, zici plină de iubire. Acum mai spune-mi o dată…

- Te iubesc.

- Şi eu te iubesc.

Alba Iulia 12.03.2015