Târg vintage. Ca să
nu-i spunem târg de vechituri sau antichităţi. Nici nu sunt antichităţi... Sunt
ceva mai vechi decât mine. Unele. Eu sunt vechi? Uneori. Lume multă. Puţini
cunoscători. Mulţi gură cască. Pe fiecare îi recunoşti după lucrurile care îi
atrag. Pe care le pipăie. Casc şi eu gura. Şi ochii. Am hotărât să nu casc
punga. Prea multe tentaţii inutile. Daca am realiza cât de puţine lucruri ne
trebuiesc. Nu mă pot abţine să nu ating câteva. Un inel interesant. Ar merge ca
inel de logodnă. A cui logodnă? Cât de mult m-ar fi tentat acum câteva zile… Ce
ţi-e şi cu tentaţiile astea. Ce era important acum o oră devine mai puţin decât
derizoriu acum. O statueta din abanos. N-o ating. Prea valoroasă. Nu ca preţ. Lampa
aceea îmi face cu ochiul. O lampă de birou cu petrol. Ce lucrătură! A, nu. Au
transformat-o. I-au pus bec. Ducă-se. O pipă din lemn de cireş cu tot setul
pentru umplut şi curăţat. Bine că nu mai fumez că lăsam 80 de lei aici. Nici nu
e scumpă. o piesa ca asta e între 120 şi 200 de lei. Tablourile prea scumpe şi
fără gust, după gustul meu. CĂRŢI!!! Legaţi-mă!!! Refuz, cu încăpăţânare, să
scot portofelul. Chiar refuz. Nu-mi permit. Şi dacă mi-aş permite nu cred că aş
face-o. Agoniseli în van. Şi totuşi, sentimentele ce răzbat din unele piese
sunt de-a dreptul fenomenale. O pendulă, o panoplie cu săbii, două pistoale
pentru duel. Ce mult aş vrea să aud povestea acestor lucruri. Câte cărţi s-ar
putea scrie. Nişte fotografii de la început de secol 20. Cât de frumoşi erau
oamenii aceia. La fel de frumoşi ca aceştia, doar că acum e atât de banală
fotografia încât îi vedem şi pe ceilalţi. Banală ca şi accesibilitate. În rest
e artă. O cădelniţă! Să o foloseşti pe post suport de lumânare parfumată sau
ce? Destule chiciuri. Chiar prea multe, dar fac abstracţie. Mai ales bijuterii
ca şi chiciuri. Chiar şi fântâni feng-shui din alea electrice de pus prin casă.
Nu le-am înţeles niciodată rostul. Iată o vază făcută dintr-un tub de obuz. N-o
să vă spun că e calibru 80mm, oricum nu contează şi puţini înţeleg. Frumos
lucrată, dar ce mă încântă e folosinţa dată unui tub de obuz. Un purtător al
morţii ajuns putător de flori. Superb. L-aş îmbrăţişa pe creator. Uite încă o
idee frumoasă: nişte ghete pe post de ghivece. Păcat că sunt din plastic. E
adevărat că seamănă tare cu bronzul, dar doar seamănă. Nişte jucării din lemn
interesante. Soldăţei de plumb!!! Doamne ce amintiri. Fraţii mei. Am doi fraţi.
Să-mi trăiască. Nu că aş fi putut uita de ei. Asta nu se va întâmpla nici dacă
aş da, Doamne fereşte, în Alzheimer. Dar soldăţeii aceştia îmi aduc aminte de clipele
şi stările de beatitudine copilăroasă când construiam castele şi cazemate de
nisip, umplându-le apoi cu soldaţi de plumb şi de plastic: cavaleri medievali,
soldaţi din primul sau al doilea război mondial, cow-boy şi indieni. Nu conta
exactitatea istorică. Doar plăcerea noastră conta. Şi doar imaginaţia noastră
ne limita. Deşi mai corect e: nu ne limita deloc. Aveam. Mi-e atât de dor să mă
joc încât îmi voi aduna nepoţii curând. Copii fraţilor mei. Aş fi un ipocrit să
nu recunosc că mi-e dor de copilărie. Aşa cum mi-e dor de adolescenţă, de
tinereţe. Chiar şi de ziua de ieri mi-e dor. Dar cel mai dor mi-e să mă joc. De
asta îmi e greu că fiica mea a crescut. Aici nu-mi seamănă. Uau. Un joc de şah.
Ce execuţieee! O bijuterie. Mda, dar preţul e cât salarul meu pe 5 luni. E
primul lucru pe care mi l-aş dori cu adevărat... Renunţ şi să-l ating. Aparate
foto, o lunetă. Dacă aş fi văzut aşa ceva acum 30 de ani aş fi salivat un an. Acum
am telescop. Na. Lumea evoluează. Oare? Bustul lui Beethoven alături de al lui Elvis
Presley realizate din gips. Un glob de cristal. Mi-aş dori să mă uit în el,
poate zăresc trecutul doamnei acesteia brunete ce cumpăra un set de lupe
filatelice cu rame de argint. Mă interesează trecutul pentru a putea deduce
prezentul şi doar prin prisma temei. În rest prefer Acum. Acel acum care se întâmplă
acum, nu imediat. Se întoarce şi îmi zâmbeşte. Frumos zâmbet. Nu pot să nu îi răspund
la fel. Nu sunt mitocan şi, mai mult, îmi face plăcere. Frumoasă femeie. Toate
femeile sunt frumoase, dar doamna e frumoasă. Trec mai departe. Un set de
ustensile pentru şemineu. Chiar un şemineu îmi lipseşte. La bloc. Cărţi de joc.
M-aş aşeza la o canastă, un tabinet, un bridge, un poker, sau chiar la un 66.
Tabachere. Brichete. Ceasuri. Timbre. O vioară. Un saxofon. O fi de Saxa? Zici
ca aş fi într-o poezie de Minulescu. Un barometru, şi nu de opinie. Ştiţi
barometrele acelea vechi încastrate în mahon sau nuc. Aaa, uite încă unul. Cât
de tare seamănă cu unul ce mă uimea în copilărie. Unul pe care l-am văzut la
doamna învăţătoare Câmpean. Din nou amintiri cutremurătoare. În sensul cutremurării
sufletului de frumos şi drag. Barometrul acesta e cu figurine. O femeie şi un bărbat
care ies din două porţi îmbrăcaţi adecvat cu vremea ce o arată barometrul. Când
e ploaie sau frig iese bărbatul cu umbrela sau palton şi pălărie. Când e senin
sau senin şi cald iese femeia in rochie sau în pardesiu. Funcţie şi de
temperatură. Şi totul e mecanic. Ce e ciudat că în viaţa mea femeile mi-au adus
zilele senine. Acum e adevărat ca şi pe majoritatea celorlalte tot ele mi le-au
adus, dar asta nu se pune. Un serviciu de ceai din sticla (sau cristal?) şi
argint. Un altul, pentru cafea, din porţelan. Un amic mă întreabă care e
diferenţa dintre ceştile de ceai şi cele de cafea. Simplu. Forma şi mărimea. Ceştile
de ceai pleacă de la 150 de ml în sus şi sunt mai largi la gură, iar dacă au
capac sigur sunt de ceai. Ornamente pentru pomul de crăciun fabricate de
mana!!! Adică handmade. Asta ca să vedeţi că ştiu termenii. Doar că îi folosesc
doar ironic. Ce are fabricat de mână, sau manual? Un gramofon.
Mai sunt multe
lucruri de văzut dar mă doare gura. Dacă am tot căscat-o... Mă retrag la un
ceai verde aromat. Cu ce nu ştiu încă. Mă voi hotărî cu lista în faţă.
Interesant târgul acesta şi nu-l pot părăsi fără să-mi recit în gând un
fragment din „Într-un bazar sentimental” de Ion Minulescu
"Stofe vechi, o
mandolină,
Un Cezanne şi doi
Gauguin,
Patru măşti de bronz:
Beethoven, Berlioz,
Wagner, Chopin,
O sofa arabă, două
vechi icoane bizantine,
Un potir de-argint,
mai multe vase vechi de Saxa, pline
Cu mimoza, tamburine
spaniole, lampioane
Japoneze, trei
foteluri cu inscripţii musulmane,
"Fleurs du
mal" legate-n piele de Cordova,
Şi pe pian:
Charles Baudelaire
şi-alături Villiers de l'Isle-Adam..."
Amintiri... Stări...
Sentimente... Poveşti...
Să aveţi parte de
frumos
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu