- Gândeşte-te la
ceva banal şi încearcă-mă, zic.
- Simplu: gătitul,
zice
- Gătitul!? întreb
foarte uimit. Gătitul zici că e un lucru banal?!? Gătitul e o simfonie supremă,
mă aprind eu tot mai tare. Vrei lucruri banale? Călcatul hainelor, spălatul
vaselor… Dar gătitul e o temă plină de culori, arome, mirosuri, sentimente şi
poveşti… Atâtea gusturi amestecate pentru înfiorarea simţurilor, a tuturor
simţurilor. Ai gătit vreodată cu dragoste? Să ştii că dragostea e ingredientul
principal chiar şi în „banala” omletă, zic neputându-mă abţine.
- Asta-i tare,
zice uşor ofuscată. Ia să aud cum găteşti tu o omletă cu dragoste.
E puţin ironică, dar
doar puţin, aşa cum îi stă bine.
- Simplu, zic
stăpân pe mine. Prima dată aşezi o tigaie cu dragoste pe foc.
- Tigaia e cu
dragoste sau o aşezi cu dragoste? întreabă răutăcioasă.
- Dacă mă
întrerupi des n-ai să mănânci astăzi, o dojenesc uşor. Când tigaia s-a încins
torni cu dragoste puţin ulei. Să nu fie prea mult că iasă năclăită. Şi să nu
fie de măsline. De floarea-soarelui sau eventual de palmier dacă ai. Ăsta
pentru o tentă mai exotică, dar merge perfect de floare. Adaugi câteva felii de
cârnaţi tăiaţi…
- Cu dragoste.
Ştiu, mă întrerupe din nou.
- Nu, zic uşor
amuzat de răspunsul ce-mi vine. Cu cuţitul, dar pe acesta îl mânuieşti cu
dragoste. Când e aproape gata adaugi câteva bucăţele de brânză tare, Cheddar,
şvaiţer, parmezan, Pecorino Romano, etc. Eu prefer şvaiţerul. Mai laşi câteva
secunde apoi adaugi ouăle bătute cu dragoste şi în care ai strecurat un bulgăre
mic de brânză grasa, Feta, Brie, Brânză în burduf. Alegerea mea: Brânză în
burduf. Câteva fire de cimbru şi oregano, sau orice alte condimente îţi fac
placere, dar nici prea multe şi nici prea mult.
- Aşa, cu
dragoste, zice.
Zâmbesc.
- Ştii că dacii
numeau cimbrul “cinuboila” şi îl foloseau atât în alimentaţie, cât şi ca
medicament, iar oregano, care la noi mai e cunoscut şi ca sovârf, îşi trage
numele din greacă: oros = munte și verbul ganousthai = a face
plăcere? Aşa. Amesteci totul tandru şi laşi să se rumenească, în funcţie de
gust, mai tare sau mai puţin. Scoţi omletă din tigaie şi o aşezi pe farfurie
după care o garniseşti cu frunze de ceapa verde tocate şi felii de roşie peste
care ai stors ferm dar cu dragoste puţin suc de lămâie şi ai presărat piper.
Dacă brânzeturile nu sunt sărate poţi adăuga aici un praf de sare.
- Mmmm… Îţi e clar
că după omletă asta merge nişte tutun? zice cu un aer ce se vrea superior, doar
că în ochi îi citesc mulţumirea că e aici, acum…
- Tutun nu. Eu cel
puţin nu. Dar merge bine un fresh în care arunc dezinvolt nişte cuburi de
gheaţă, torn cu dragoste nişte brandy, şi aşez tandru deasupra două frunze de
mentă.
- După bomba asta
calorică ar merge puţină mişcare, zice privindu-mă provocator.
- Cum vrei tu şi
apoi mâncăm, zâmbesc topindu-mă ca untul în tigaie…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu