Aş vrea să rătăcesc
printre stele ca printre gândurile mele. Să le răvăşesc cu ochii şi să le adun
cu sufletul. Să le dezmierd, să le încânt. Aş vrea să rătăcesc printre stele ca
printre sentimente. Să le reinventez culorile şi numele. Să le respir, să le gust,
să le pipăi cu degete de Pygmalion creând irizaţii de gânduri sublime.
Constelaţiile nu le-aş redesena. Poate mai sunt pribegi prin lume sau prin
viaţă care se călăuzesc după ele, dar focul din ele aş vrea să ardă cu tărie în
mine şi să-mi umple universul sufletului meu. Aş vrea să rătăcesc printre stele
bucurându-le planetele, împărtăşind cu ele taina şi greul facerii de lumi şi de
idei. Aş vrea să rătăcesc printre stele cu asteroizi în păr şi comete în
priviri în loc de scântei.
Aş vrea să rătăcesc printre arbori. Să le mângâi seva din suflet. Să le răsfir frunzele spre lumină. Să-şi imprime în mine scoarţa aspră sau nu. Aş vrea să rătăcesc printre arbori cu jir şi ghindă în loc de dinţi ca să nu pot muşca din trupul pământului. Cu conuri de brad înfipte în privire şi castane aţintindu-mi auzul să le pot avânta rădăcinile.
Aş vrea să rătăcesc din ramură în ramură întregind pădurea cu tânguirea vântului şi cu bocetul ploii. Să curgă prin mine verdele deplin să pot aţine calea câte unui cerb să ne bucurăm împreună de liniştea sufletelor noastre cuprinzând liniştea universului.
Aş vrea să rătăcesc printre ape ca printre nelinişti unduitoare curgând prin viaţă şi prin gând. Să-mi spele sufletul şi mintea lăsând la lumină putinţa şi dorinţa de a simţi. Să rătăcesc printre cascade şi printre şipote ca printre şoapte descântate sub lumina lunii. Printre pâraie sprinţare sau printre râuri aşezate aş vrea să rătăcesc curgându-mi dorurile cu undele lor spre fluvii sau spre mare şi ocean pentru pierderea în desăvârşire. Să rătăcesc printre ape ca să deprind arta de a potoli setea. Să rătăcesc printre ape şiroind sau băltind, curgând line sau năvalnice ca să învăţ arta de iriga şi a face să crească frumosul din tot şi din toate.
Aş vrea să rătăcesc printre arbori. Să le mângâi seva din suflet. Să le răsfir frunzele spre lumină. Să-şi imprime în mine scoarţa aspră sau nu. Aş vrea să rătăcesc printre arbori cu jir şi ghindă în loc de dinţi ca să nu pot muşca din trupul pământului. Cu conuri de brad înfipte în privire şi castane aţintindu-mi auzul să le pot avânta rădăcinile.
Aş vrea să rătăcesc din ramură în ramură întregind pădurea cu tânguirea vântului şi cu bocetul ploii. Să curgă prin mine verdele deplin să pot aţine calea câte unui cerb să ne bucurăm împreună de liniştea sufletelor noastre cuprinzând liniştea universului.
Aş vrea să rătăcesc printre ape ca printre nelinişti unduitoare curgând prin viaţă şi prin gând. Să-mi spele sufletul şi mintea lăsând la lumină putinţa şi dorinţa de a simţi. Să rătăcesc printre cascade şi printre şipote ca printre şoapte descântate sub lumina lunii. Printre pâraie sprinţare sau printre râuri aşezate aş vrea să rătăcesc curgându-mi dorurile cu undele lor spre fluvii sau spre mare şi ocean pentru pierderea în desăvârşire. Să rătăcesc printre ape ca să deprind arta de a potoli setea. Să rătăcesc printre ape şiroind sau băltind, curgând line sau năvalnice ca să învăţ arta de iriga şi a face să crească frumosul din tot şi din toate.
Aş vrea să rătăcesc
pe pământ. Printre munţi şi pustiuri să mă înfrăţesc cu măreţia şi nebunia lor.
Printre dealuri şi peşteri să mă împrietenesc cu liniştea şi întunericul lor.
Printre câmpuri roditoare aş vrea să rătăcesc, poate voi învăţa cum să fac să
rodească frumosul din suflete. Printre gheţari şi insule să rătăcesc ca să
învăţ despre efemeritate şi despre bucuria de a trăi atât cât avem cu ce avem.
Printre oameni am să rătăcesc totuşi. Să învăţ despre răni, despre viaţă, despre bucurie, despre târziu, despre devreme, despre măşti, dar cel mai mult vreau să învăţ despre sentimente şi mai ales despre iubire. Vreau să învăţ în fiecare clipă din fiecare clipă să trăiesc. De aceea plec acum să-mi continui rătăcirea printre oameni şi o să iau cu mine stele în ochi, arbori în gând şi ape în suflet.
Călătorie cât mai plăcută vă doresc
acelaşi eu
Alba Iulia 22.04.2014
Printre oameni am să rătăcesc totuşi. Să învăţ despre răni, despre viaţă, despre bucurie, despre târziu, despre devreme, despre măşti, dar cel mai mult vreau să învăţ despre sentimente şi mai ales despre iubire. Vreau să învăţ în fiecare clipă din fiecare clipă să trăiesc. De aceea plec acum să-mi continui rătăcirea printre oameni şi o să iau cu mine stele în ochi, arbori în gând şi ape în suflet.
Călătorie cât mai plăcută vă doresc
acelaşi eu
Alba Iulia 22.04.2014
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu